Facebook – toata lumea e prietena cu toata lumea
La inceput mi s-a parut chiar interesant… o alternativa mult mai sofisticata pentru hi5, care de la inceput a fost un loc unde vedeai pozele altora…
Am fost un pic entuziast ca mi-am regasit, pe FB, o parte din cunoscuti…. am facut cateva quiz-uri…. (foarte volatile – unde toti sunt destepti / frumosi / cu bani / cu potential / altruisti and so on…) dar pe masura ce trece timpul… incepe sa ma dispere. As fi nesincer daca as da vina doar pe FB… in mare parte e vina mea – daca se poate numi vina…
cel mai probabil ca nu sunt genul care e tot timpul pe FB, care e mare mafiot, sau din potriva – salveaza recoltele colegilor care au uitat sa-si ude caprele si vacile din subordine (pardon – gazonul din fata casei)…
mi-ar place ca prin fata showroom-ului sa opreasca, nu caravana Geoana / Basescu sau Antonescu, ci caravana Need For Speed… sa pot da jos de pe un trailer, la alegere un R32, sau M3 sau de ce nu un GT-R… si toate astea sa fie reale…. nu pe FB.
Cred ca tot mai mult uitam sa fim “sociali” unii cu altii in real-life… in timp ce pe FB suntem cei mai buni si apropiati prieteni… prieteni care iti uda recoltele virtuale la nevoie…
M-am scarbit de virtual, vreau real!
de ziua mortilor la propriul mormant…
cand eram in Liceul Militar stiam ca in ziua “aia” defilam si ne “onoram” unii pe altii (cei multi si mici – pe cativa mari si tari)… era ziua Liceului Militar Mihai Viteazul…
pe la 16 / 17 ani am aflat ca e ziua mortilor… ziua in care cei vii merg la mormintele celor dragi (dar morti), buluc, pentru a varsa o lacrima….
Acum intervine partea romaneasca, ingredientul pe care il simtim in tot si toate…. inghesuiala la morminte, a cui coliva e mai buna, mai aratoasa, cine are curat si mai aranjat mormant… Ai o bancutza langa? Esti tare…
Sa zicem – normalitati…
dar sa iti faci mormant, cat timp esti inca in viata, si sa mergi in vizita la el, de ziua unei categorii in care tu, din fericire, nu faci parte?!?
“ — Ce faci draga maine?
— Pai merg la cimitir de ziua mortilor, merg sa imi vad mormantul….”
